In weekend, la Zarnesti, a avut loc a doua etapa de Campionat european EMX la categoriile MX65, MX85 si OpenMX (250cc si 450cc la un loc). Am fost placut surprins de amploarea evenimentului, mai ales dupa ce cu un weekend in urma vazusem etapa de Mondial de la Sevlievo care mi-a careat senzatia ca in Romania nu vom vedea un concurs puternic de motocros. Iata ca se poate. Se poate, insa nu poate oricine. Stie toata lumea cine administreaza motocrosul la Zarnesti si ce resurse detine. Sa nu uitam ca tot cei de acolo au puterea participarii la Raliul Dakar, cel mai tare raliu moto din lume.
Duminica dimineata, ajuns la traseu, am remarcat parcul tehnic neincapator cu caravane inmatriculate in Marea Britanie, Olanda, Spania, Italia, Cehia, Suedia dar si mai “de-ai locului” din Cehia, Ucraina, Belarus, Ungaria etc, fapt destul de nefamiliar la un concurs de motocros din Romania insa incurajator pentru spectacolul ce avea sa urmeze.
Am incercat sa iau de la organizator o lista a pilotilor si programul insa o domnisoara amabila, dupa ce a incercat 5 minute sa faca rost de foi, mi-a dat verdictiul “nu mai merge faxul si nu mai pot printa”. Asta este, am pozat niste liste lipite pe caravana unui pilot si asa am incercat sa identific pilotii in curse. Astfel reportajul s-ar putea sa fie vitregit de anumite detalii. Imi cer scuze.
Problema adevarata, daca se poate numi asa, a fost noroiul. Vremea din saptamana premergatoare a facut ca traseul sa fie practic plin de noroi, pilotii avand serios de tras pe virajele inclinate, urcarile si coborarile abrupte.
La categoria mica MX65 traseul a fost usor modificat scutindu-i pe micuti de urcarea abrupta a traseului mai ales in conditiile de noroi mare. Ca si la MX85 grila de start de 40 de locuri a fost apoape plina cei mici fiind pusi pe treaba beneficiind de avantul specific varstei.
Daca in cursele de incalzile de dimineata traseul era un cosmar, pe masura ce soarele binevoitor stralucea mai tare, traseul se usca si odata cu aceasta si fagasele ce se formau din ce in ce mai mari se intareau si deveneau santuri prin care cu greu rotitele mici ale picilor treceau cu greu. Bineinteles ca nu au lipsit cazaturile, usoare dar neplacute, din zonele mlastinoase unde apa statea.
Valoarea pilotilor este mare, in ciuda varstei fragede, si cursele sunt incantatoare insa nu mai este numarul 4 pe primul loc asa cum suntem obisnuiti in campionatul intern. Tompa Robert Cristian, caci de el este vorba, face doua curse foarte bune. Se vede ca are stofa de pilot de europene ceea ce ne da mari sperante pentru viitor. A terminat pe 3 la general dupa ce in masa 2 a fost chiar la in lupta pentru primul loc jumatate de cursa insa intr-un viraj mocirlos pilotii intarziati l-au incurcat si a pierdut contactul cu pilotul de pe primul loc. Podiumul a fost astfel: 1.Riccardo Lauretti, 2. Roan Van Moosdijk, 3.Tompa Robert Krizthian (Romania, 4, KTM).
La MX85 s-a evidentiat net pilotul cu numar de concurs 99, pe Suzuki, un spaniol, Jorje Zaragoza Beltran, care forja motocicleta la maxim indiferent de gropi, balti, fagase. Sigur o sa mai auzim de el. Pilotii romani nu au reusit sa faca fata ritmului de european si s-au clasat printre ultimii insa nu se ajunge sus fara sa o iei de jos. Bravo pentru David Catana (nr 121, Yamaha) si Corbea Ionut (KTM). Podiumul a fost completat de Davy Pootyes (Olanda,46, KTM) si Rostyslax Voytsycky (Ucraina, 48, KTM).
Ajungand la cursa motocicletelor mari 250cc si 450cc lucrurile s-au schimbat total. Pe langa faptul ca nu ne mai urmarea “roiul de viespi” ca in precedentele curse, acum tunetul specific 4t ne inunda urchile odata iesiti din primul viraj dupa start. Eram foarte curios sa vad cum se vor descurca romanii din aceasta cursa: Adrian Raduta (21), numarul unu in campionatul romanesc, George Cabal (81),Bacescu Laios (91), Corbea Virgil, Ionut Cojanu, Ciprian Marioanov (revenit dupa 2 ani de pauza competitionala). Enumerarea respecta cat de cat valoarea lor. Nu si in cursa de aici.
Asa cum va spuneam lucrurile stand cu totul diferit. Pilotii straini din fruntea cursei i-au de furca lui Adrian Raduta, punand presiune pe el si taindu-i avantul la whipurile cu care ne delecteaza in campionat. George Cabal, aflat pe traseul de casa, a aratat ceva mai bine la un moment dat situandu-se pe locul 7 in mansa 2, ceilalti piloti romani multumindu-se cu un antrenament serios si facand loc rand pe rand celor din conducerea cursei care nu pareau ca se chinuie deloc prin noroiul si fagasele deja devenite enorme.
Daca tot a venit vorba de ei sa ii si pomenim pe cei ce ne-au aratat motocros la nivel inalt: Evgeni Tyletski (Belarus,89), Niks Aprelbaums (Letonia, 133), Petr Bartos (Cehia, 31),Nedad Sipek (Croatia,12), Roman Morozov (Ucraina, 764), Semen Rogozin (Rusia, 112), David Cadek (Cehia, 800), Saso Kragelj (Slovenia,7). Acestia fiind de altfel si cam singurii piloti care au scapat fara sa li se dea o tura de catre nr.89 care parea ca merge pe asfalt nu pe santurile de pe un deal mocirlos. Bielorusul de 20 de ani a aratat ca stie meserie, mare meserie, a castigat ambele manse lejer conducand de la un capat la celalalt fara sa faca cea mai mica greseala, sau poate nu am vazut-o eu, pe un traseu foarte greu. Era o placere sa il vezi pilotand. Facand iar comparatia cu Mondialul de un weekend mai inainte (vezi articolul Motocros din alta lume), cred ca facea fata bine in primii 25.
Podiumul EMX Open: 1.Evgeni Tyletski (Belarus,89, KTM), Petr Bartos (Cehia, 31,KTM), Niks Aprelbaums (Letonia, 133, Honda).
Felicitari organizatorilor si pilotilor pentru spectacolul oferit. Cu ceva efort cred ca s-ar putea aduce si Mondialul in Romania.
Text si foto: Bogdan Diaconu, We Love MX, pentru mai multe poze!