Cucerirea Cetatii Dezna & Jump Session

Daca in articolul trecut, am declarat sezonul enduro  2011 inceput, asa a fost! Azi impreuna cu Luci, am iesit la o sesiune de sarituri, apoi ca obiectiv principal: cucerirea Cetatii Dezna. Cum a mai ramas benzina, am luat-o sus pe vale, la propriu, pe bolovani.

Dupa alimentare, am plecat in graba sa gasim o mica trambulina. Zis si facut. Am gasit una nici prea mare nici prea mica, numai buna pentru incepatori. Si incepem usurel, usurel sa urcam incet, dupa tot mai tare. Incepem sa ne desprindem de la sol. Super tare, dar parca tot nu destul de mult, asa cum vedeam la televizor… noi ziceam ca poate nu o fi buna panta…ori tehnica??

Incerc eu o abordare mai in viteza, cand ajung in varf de panta, trag gazul, problema: intra power valve si ma arunca in aer, asta sa fie!!?? Acum vine problema si mai mare: aterizarea… cum am fost aruncat in sus trebuia sa las de gaz si motorul isi revenea din inertie, asta din cate am citit pe DirtBikeZone, asa ca am aterizat pe roata din spate, aproape vertical, asa m-ai m-am dus vreo 2 m dupa care a aterizat si fata…. incepusem sa ma incalzesc si adrenalina a inceput sa isi faca simtita prezenta. Am continuat cu 2-3 sarituri usoare, apoi si Luci, pateste ce am patit eu, sus, aterizat pe spate, dar in cele din urma a ajuns si fata pe pamant. Asteptam sfaturi de la cei priceputi. Am facut si poze!! Se pare ca ori am sarit noi prea sus, ori n-am avut tehnologia necesara, dar ce e clar: am pozat peisajul, noi neaparant in nici o poza :P. Pe telefon se vedea cat de cat din noi, dar pe calculator… am lipsit. Asta e, data viitoare mergem echipati cu camera si aparat foto!

Urmeaza obiectivul cu numarul 2. Urcare la Cetatea Dezna. O urcare ce o putem incadra cu siguranta in categoria hard enduro. Aici avem, urcari si coborati pe: stanci, radacini, pietre… Primele urcari sunt relativ usoare, prima bataie de cap, o urcare ce se termina cu o introarcere de 180 grade dupa care iar in sus. Din nou: tehnica. Din ce am vazut la televizor si in special la Red Bull Romaniacs, este simplu. Se ridica motocicleta pe roata din spate, se pune pe directie si gaz. Toata treaba tine 2-3 secunde pentru cine stie. Noi am recurs la o metoda mai safe, 2-3 manevere inainte-inapoi, pozitionati pe traseu si sus.

Urmatoarul obstacol, stancile. Problema nu ar fi fost daca poteca nu se ingusta, era loc doar pentru roti… ai pus picorul jos in stanga, te-ai dus pana la poalele cetatii. Cu ajutor reusim sa impingem de motociclete si sa le cocotam pe cetate. Obiectiv indeplinit. Mai ales pentru mine, dupa 3-4 incercari nereusite cu vechiul motor Derbi Senda DRD de 80cc, acum am reusit. Nu era de vina motorul mic, trebuia sa ai pe cineva sa te ajute sa tragi de motor in sus. Ajunsi sus, pauza si normal 2-3 poze.

Dupa ce am coborat, ne-am indreptat spre Valea Zugaului pentru o sesiune de rau. Ce pot spune ca e foarte greu, aderenta mica, mai dai si de apa.  Am ramas impotmolit, apa, pietre, cauciuc nu prea recomandat pentru enduro. A iesit o poza: una in care nu prea se vede, dar apa zbura la 2-3 in spate. Cu asta am si incalzit cauciucul, iesea putin fum din el, dar am si dat drumul la apa, parca acum curge mai bine. La coborare, fundul sus de pe sa, cu varfurile pe scarite, tras inapoi pentru a elibera furca si parca a venit bine, dar tot te omoara la maini.