Imaginea care s-a încetăţenit despre cursele de motocross este cea a unei legiuni de bărbaţi puternici, dar şi a câtorva femei, poate chiar mai puternice, întrecându-se călare pe motocicletele lor, fie că e arşiţă, fie că plouă torenţial. Nimic mai adevărat, însă alături de bărbaţii despre ale căror fapte vitejeşti pe circuite ne-am obişnuit să auzim în relatări se află o doamnă, desigur în rolurile de soţie şi de mamă, motocrosul fiind, înainte de toate, un sport de familie.
Sprijinul familiei este indispensabil pentru a avea succes in acest sport care nu e pentru cei slabi şi, aproape întotdeauna odraslele sportivilor, indiferent dacă că sunt fete sau băieţi, sunt „genetic” atrase de motocross. Iar rolul unei mame devine cu atât mai important, mai delicat, mai complicat. Am căutat să „descoasem” câteva doamne din Motocross Cup, despre această dublă ipostază, de soţie, dar şi de mamă de pilot de motocross.
Desigur, nu este uşor, dar umorul nu lipseşte din ecuaţie, aşa cum ne demonstrează doamna Iulia Tompa, mama riderului Krisztian Robert Tompa, care s-a clasat nu de mult, pe locul 24 în Campionatul Mondial de Motocrss, clasa MX85: „Soţul meu a mai îmbătrânit, aşa că de o grijă am scăpat”, glumeşte dânsa, însă recunoaşte că tot nu poate privi starturile curselor în care aleargă tânărul Tompa, în special atunci când grila de start e plină, aşa cum e în campionatele europene. „Satisfacţia e mare, chiar dacă acest sport nu e promovat la noi în ţară”, spune doamna Tompa.
„Mai sunt şi alte sporturi <periculoase>”. spune Silvana Popovici, mama lui Mario Popovici, un alt rider de mare potential, “iar atunci când mergem la curse în străinătate, vedem că de fapt sunt sute ca noi”, punctează ea. Nimic mai adevărat. Familiile în care se concurează împreună rămân împreună, şi, în ciuda unei imagini mediatice mai puţin fericite de care se bucură motociclismul, legăturile într-o familie în care acest sport se practică, sunt profunde. „Oricât de puternice am fi, în sufletul nostru există frică. Dar, dacă în ochii tăi copilul vede că îţi este frică şi lui îi va frică”, mărturiseşte Silvana. Poate tocmai de aceea, Mario, câştigător al clasei MX50 a Motocross CUP în 2012 şi răsplătit cu o motocicletă, vice-campion al Ungariei şi vice-campion MasterKids World, (Franţa, Commercy) este un rider neînfricat! „Motocrosul l-a disciplinat enorm pe Mario, nu concepe să nu îşi facă temele, vrea să fie cel mai bun şi la şcoală, a devenit un copil ordonat. Nu am cum să nu îl susţin, necondiţionat”, spune Silvana Popovici.
Un alt mic rider neînfricat este Zoltan Ordog, a căui mamă, recunoaşte că trăieşte doar cu emoţii, dar o ajută credinţa în Dumnezeu: „Asta am ales, motorsportul este pasiunea soţului, s-a transmis şi la copil, aşa că trebuie să fiu alături de ei”, o mărturie simplă şi modestă, însă în spatele căruia se ascunde foarte mult suflet.
„Trebuie să fiu mereu pe marginea traseului”, ne spune Mariana Cojanu, o doamnă pe care o putem vedea încurajând-o frenetic pe fiica sa, Aida, o sportivă care din punct de vedere tehnic se ridică la nivelul băieţilor, terminând ultima cursă din Motocross CUP, pe locul II, la clasa MX65, după Mario Popovici. Are cui semăna, întrucât, tatăl ei, Ionuţ Cojanu este unul dintre cei mai experimentaţi rideri români. „Emoţiile sunt mari, dar bucuriile şi satisfacţiile sunt pe măsură. Nu putem pleca de la premisa că motocrosul este un sport periculos. Cât timp Aida îşi doreşte să facă motocross şi ne putem permite, vom face motocross”, hotărâşte doamna Cojanu.
Aceeaşi atitudine o are şi doamna Dana Popescu, care nu este doar soţie de pilot ci şi soţie de organizator. Iar această înseamnă că „puţine weekenduri îl am alături de mine pe Ciprian, dar el se gândeşte la un scop nobil, lucrează pentru ca sportivii din România să aibe circuitele pe care le au străinii. Sunt partenera lui de viaţă, este un efort fantastic pentru el şi este firesc să îmi doresc să îl ajut”. Doamna Popescu este alături de Ciprian încă de când în România circuitele de motocross puteau fi numarate degetele de la o mana, cand accidentele erau frecvente şi „trebuia să luăm la noi seturi întregi de plastice”. Familia Popescu a trecut împreună peste dificultăţile organizării etapei de campionat mondial de supermoto din 2003, etapă în care guvernul de atunci şi-a retras sprijinul financiar anunţat, iar acum, deloc surprinzător, fiica Alexia, nu este străină de motoarele de cross. „E mult mai bine să practice acest sport chiar şi ca hobby, departe de poluarea oraşelor şi de monitoarele în faţa cărora tinerii <socializează>, într-un limbaj limitat la câteva zeci de cuvinte”, punctează doamna Popescu.
Pentru că am intrat în cercul organizatorilor Motocross Cup, este obligatoriu să îi dăm cuvântul doamnei Ionelia Răduţă, mamă a doi piloţi care „divinizează” acest sport, este vorba despre Adrian şi Julian. Cei doi au crescut practic pe circuitele de motocross şi din dorinţa de a învăţa totul despre acest sport, au fost sprijiniţi de către părinţi, inclusiv atunci când s-a pus problema să alerge în puternicul campionat olandez. „La prima cursă la care au participat Adi şi Juli nu ştiam absolut nimic despre acest sport, însă am intrat repede în febra competiţiei. Nu ai cum să nu ai emoţii, dar atunci când cursa merge bine, treci mai uşor peste emoţii”, spune doamna Răduţă, care a reuşit să treacă şi peste momentele în care fiii ei s-au accidentat, momente la care a fost martoră. „Motocrosul este un sport educativ, iar faptul că Adrian a făcut pasul spre statutul de organizator, cu Motocross Cup, se datoreaza poate chiar acestui sport, care te învaţă să îţi asumi responsabilităţio”. Cât despre sprijinul pe care capul familiei Răduţă, Ilie, îl oferă necondiţionat motocrosului, soţia sa poate spune doar atât: „Motocrosul este parte din viaţa lui, nu am cum să nu îi fiu alături”.
Poate chiar de aceea, „principiul de organizare al unei familii în care se practică motocross, este cel al unui organism, în care fiecare celulă are rolul ei”, după cum spune doamna Isabell Anton, mama a doi campioni de karting, Bianca şi Eduard, şi soţia domnului Nicolae Anton, un rider ce nu ratează etapele Motocross Cup. Pentru ca Bianca şi Eduard să poată practica enduro alături de domnul Anton, ei au început de mici cu motocrosul, dar au ajuns să facă performanţă în karting şi în automobilism. În 2012, Bianca a fost desemnată de către Federaţia Română de Automobilism Sportiv “Cea mai remarcabilă prezenţă feminină în automobilismul românesc”. Împreună cu Eduard, ea şi-a dorit să alerge şi la etapele Motocross Cup, fără a avea presiunea clasării pe primul loc, aşa cum se întâmplă atunci când concurează pe patru roţi. „Câştigul cel mai mare este în formarea copiilor: sunt obişnuiţi cu munca, cu efortul sustinut, cu câştigul, cu pierderea, cu durerea, cu gestionarea emoţiilor, cu reacţia rapida şi, în general, cu ideea că dacă am căzut, pot să mă mobilizez, să mă ridic şi să continui”, sintetizează doamna Anton “efectele” pe care motorsportul le are in modelarea caracterelor. Desigur, toate acestea în condiţiile respectării unui principiu fundamental, şi anume siguranţa: “I-am învăţat încă de la început pe copii că nu se merge fara echipament, iar regulile unui concurs sau chiar antrenament se respectă strict. Aici nu-ti poti permite sa faci greseli, fiindca pot <costa> mult”, punctează dânsa. „Apoi, şi eu şi sotul meu şi bunicii am fost prezenţi la fiecare antrenament sau concurs, fiecare cu aportul său. Deci, suportul fizic şi psihic pe care îl asigură familia este esenţial,” ne explică doamna Anton, consemnând de altfel un lucru bine ştiut în sportul cu motor, pe care organizatorii Motocross Cup au dorit prin acest material să îl transmită publicului larg.
