Ambele probe speciale incluse în etapa maraton, atât cea de pe 6 ianuarie, cât și cea de pe 7 ianuarie, s-au desfășurat la altitudini de peste 3.000 de metri, în a doua atingându-se chiar cel mai înalt punct din istoria Raliului Dakar: 4.600 de metri. Emanuel Gyenes a avut al 30-lea timp în etapa care a dus caravana în Bolivia, iar cu opt etape înainte de finalul raliului se află pe locul 23 la general.
Având în vedere că în acest an traseul Dakarului nu mai ajunge în deșert, cele mai dificile puncte sunt probele desfășurate în Anzi, la altitudini mari de peste 3.500 de metri, și etapele maraton.
Prima etapă maraton a început în dimineața zilei de 6 ianuarie și s-a încheiat în după-amiaza zilei de 7 ianuarie. Cu alte cuvinte, s-a rulat peste 1.200 de kilometri fără ca echipa de asistență tehnică să poată interveni asupra motocicletei. Dacă prima probă specială din această etapă s-a desfășurat în Argentina, a doua i-a dus pe concurenți în Bolivia. Țara andină, care în fiecare an îi primește pe concurenți ca pe niște eroi, le-a rezervat în această ediție și un moment extrem de dur: s-a concurat la 4.600 de metri altitudine.
Emanuel Gyenes #33 (Autonet Motorcycle Team): „Astăzi (7 ianuarie) am încheiat etapa maraton care a avut o probă specială în Argentina și una în Bolivia. După proba specială de 429 de kilometri am revenit în Jujuy unde am înnoptat într-o cazarmă, iar motocicletele au fost așezate într-un parc închis și nu am mai avut acces la ele până în dimineața aceasta. Am avut o zi destul de lungă cu 642 de kilometri, din care 327 kilometri de probă pe teritoriul Boliviei. Nu am avut mari probleme cu altitudinea, însă către finalul probei am prins ploaie și suprafața a devenit alunecoasă. Am căzut și am pierdut destul de mult timp. Pe 8 ianuarie vom avea o probă tot la altitudine mare pentru că suntem tot în Bolivia și vom rula în bucla Uyuni-Uyuni. Sper să am un ritm bun cum am avut și în prima parte a probei de astăzi, când am rulat multă vreme în primii 15.”
Pentru a înţelege mai bine ce se întâmplă cu organismul la altitudini mari, iată ce spune Mihaela Beldie Dobranici, medic sportiv și fost copilot în Campionatul Mondial de Raliuri: „La aceste altitudini se modifică următorii factori: scade presiunea atmosferică, scade presiunea parțială a oxigenului, scad temperatura și umiditatea, radiația solară este crescută. Factorul care influențează cel mai mult performanța și capacitatea de efort este diminuarea presiunii parțiale a oxigenului. Presiunea parțiala a O2 scade cu ¼ la 2.500 metri și ½ la 5.000 metri. Scăderea presiunii parțiale a oxigenului duce la o saturaţie mult mai mică a oxigenului în sângele arterial. Această saturație mică de O2 are următoarele implicații: scade capacitatea de efort în anduranță, scade capacitatea funcțională a sistemului nervos central. Sportivul pierde lichide din cauza aerului mult prea uscat și rece (apa din căile respiratorii trebuie umidificată și reîncălzită). Se intensifică degradarea glicogenului intramuscular – glicogenoliza accentuată de creșterea intensității exercițiului în astfel de condiții; astfel, se intensifică metabolismul carbohidraţilor (organismul transformă carbohidraţii în glicogen muscular).”
Viața în Anzi va fi o provocare pentru concurenți și în etapa desfășurată pe 8 ianuarie, bucla de la Uyuni desfășurându-se la altitudini cuprinse între 3.500 și 4.200 de metri. De altfel, chiar bivuacul unde vor dormi timp de două nopți se află la o altitudine de 3.700 de metri. Pe lângă teren nisipos și piatră, riderii vor mai avea astăzi un element care le va pigmenta traseul. Este vorba despre Salar de Uyuni, cea mai mare întindere sărată de pe Terra. Nu va mai fi traversată, aşa cum s-a întâmplat la ediția din 2015, însă se va merge pe o latură a acestei câmpii aflată și ea la înălțime – 3.656 metri.
