Yamaha YZ250F: Factorul “Wow”

Yamaha YZ250F este prima motocicletă de cross de 250 cmc în patru timpi de pe piaţă şi prima din această categorie care a câştigat o cursă internaţională. Lansată în 2001 ca o alternativă la crosserele de 125 cmc în doi timpi, Yamaha YZ250F este o motocicletă foarte populară şi în România, şi pe care am testat-o pe noul circuit de motocros de la Prundu, în judeţul Giurgiu. Varianta scurta a testului este exclamaţia de mai sus, varianta lungă o puteţi citi mai departe.

Trebuia aşadar să iau două pietre în gură, pentru a marca dubla premieră: o motocicletă din gama 2011 Yamaha şi un circuit care tot de la anul ce vine va găzdui, foarte probabil, o etapă din Campionatul Naţional de Motocros. Am aşteptat cu nerăbdare acest test, deoarece scurta şi intensa mea “carieră” de pilot amator de motocros s-a desfăşurat integral în şaua motocicletelor Yamaha. Am început cu o YZ125 model 2006 şi am continuat cu o YZ250F model 2007 şi mare a fost prietenia mea cu aceste motociclete, aşa că am continuat să stau cu ochii pe ele, luând notă cel puţin în teorie de marile transformări prin care a trecut anul trecut YZ250F: pentru o explozie de cuplu (uşor de gestionat după cum vom vedea…) la turaţii joase şi mijlocii, inginerii de la Yamaha au lungit cu 60 mm linia de evacuare din titan, în secţiunea de 35 mm prin care aceasta iese din cilindru, au scurtat toba intermediară cu 50.8 mm, iar capacul acesteia cu alţi 50 mm, fapt ce ajută de altfel şi la centralizarea maselor, au revizuit harta aprinderii, dar şi setările carburatorului. Oala de ambreiaj a primit opt amortizoare de cauciuc, care înlocuiesc arcurile din oţel, această schimbare având şi rolul de diminua rezidurile metalice din ulei.

Ergonomia motocicletei este un alt capitol la care s-a lucrat serios, riderul având o mai mare gamă de posibilităţi pentru reglajele manetei de ambreiaj şi a ghidonului. Bascula a fost complet reproiectată, fiind acum turnată prin hidroformare, iar prin reducerea rigidităţii verticale şi creşeterea celei orizontale a fost eliminată tendiţa motocicletei de a se ridica pe o roată la ieşirile agresive din viraje. Inginerie, domnule!

Să nu mai vorbim de noul cadru “bilateral beam”, proiecat special pentru o motocicletă de 250 cmc, care-şi găseşte locul pe modelele 2010, fiind unanim lăudat de critici. Acesta plasează pilotul mai aproape de roata faţă, este mai compact decât generaţiile anterioare, dar şi foarte echilibrat pentru o abordare cât mai rapidă a acelor porţiune pe care o cursă se câştigă sau se pierde, adică virajele.Ce ar mai fi de spus? Furca de la KYB a fost proiectată special pentru a funcţiona cu noul cadru, geometria amortizorului reproiectată, butucul roţii spate reproiectat, şaua redesenată şi acoperită cu un alt material, pentru a-i permite pilotului să ţină pasul cu agilitatea motocicletei…

La treabă!
Aşa se face că inginerii de la Yamaha au avut parte de un an mai relaxant pentru pregătirea modelului 2011. Atât de relaxant încât singurele schimbări vizibile sunt schema grafică şi protecţiile din plastic pentru radiatoare. YZ250 F joacă tare şi rămâne în continuare la alimentarea prin carburator, singura din clasa ei! Adevărul este că senzaţia pe care o transmite funcţionarea motorului este cea de alimentare la modul “digital” şi nu cel “analog” şi mulţi piloţi de teste au concluzionat că nu există o necesitate reală pentru injecţie de carburant pe acest model, singurele bâlbe resimţite fiind la aterizarea unor sărituri foarte mari sau ieşirea de pe virajele foarte strânse, abordate extrem de agresiv. Acestea fiind spuse, am încălecat în şa, am acţionat şocul pentru pornirea la cald, am cuplat treapta întâi, am accelerat şi am “ucis” motorul, nefiind obişnuit cu rapiditatea cu care decuplează ambreiajul. Spre marele amuzament al lui Marius Băcilă, care venise să testeze acest YZ250F pentru Motociclismo. Deşi îmi propusesem să o iau la pas pentru o perioadă de timp, pe platoul de start al circuitului de la Prundu, m-am trezit după puţini metri accelerând cu voie bună, pe un oval trasat de evoluţiile lui Adrian Răduţă şi ale elevilor săi de la Top Cross TCS. Într-adevăr, pentru a ajunge la mijlocul treptei a treia de viteză, am trecut prin trei explozii de putere, motocicleta fiind însă uşor de stăpânit şi având efectiv tendiţa de a se lipi de pământ. Deşi mulţi producători îşi laudă sistemele de frânare pentru motocicletele lor de off-road, e de la sine înţeles că trebuie să ai nişte abilităţi de pilot pentru a le putea gestiona. Alta este însă situaţia pe YZ250F, frânele se apropie ca modulabilitate şi feedback de nivelul celor pe care le întâlnim pe motocicletele de stradă şi nu mă refer la segmentul low-cost.

Pe circuit
Pentru că am ajuns repede să mă acomodez cu motocicleta şi să mă simt ca acasă în şaua ei, am intrat pe circuit şi astfel pot să vă formulez nişte concluzii. Yamaha YZ250F iubeşte liniile drepte cu denivelări, pe care îşi face treaba atât de bine, încât tu trebuie doar să urci relaxat în treptele de viteză, ceea ce de altfel m-a şi adus rapid în faţa unor trambuline pe care mi-am dat seama că lipsa de antrenament îmi interzice să le abordez cu aceeaşi exuberanţă. Oricum, nu a trebuit decât să îmi aduc aminte de “manevrele” pe care le făcem acum doi ani, pentru a reuşi nişte sărituri mai timide. Motocicleta se simte foarte uşoară în aer şi îţi permite să abordezi rampele cu dezinvoltură. Apoi, ajuns pe virajele strânse, intră în acţiune o ciclistică realmente comparabilă cu cea a unui mountain-bike, plus o responsivitate de mare fineţe din partea motorului şi a şasiului. Un alt loc, în care odată ajuns, motocicleta m-a ajutat să am încredere în forţele proprii a fost o coborâre abruptă, cu bolovani de pământ, peste care suspensiile m-au ajutat să trec în siguranţă, savurând mişcarea. Am petrecut o după amiază grozavă cu YZ250F, mai grozavă decât mă aşteptam după o pauză de doi ani în ce priveşte motocrosul. Consider că pentru un amator, prin caracterul ei prietenos şi doza crescută de manevrabilitate, YZ250F te ajuta să faci o diferenţă într-o cursă de motocros şi cred că doar trei sau patru piloţi din România ar avea nevoie de preparea acestei motociclete în varianta în care vine stock. Singurul inconvenient nu i l-am găsit pe pistă ci pe un macadam rapid, unde am putut “studia” curba de cuplu: schimbarea de la treapta patru la treapta cinci nu pare să aducă un câştig notabil. Rezumând, YZ250F este o motocicletă construită pentru “toată cursa”, după nevoile riderului de nivel mediu, pe care-l va ajuta foarte mult şi care demonstrează că alimentarea prin carburator nu a devenit desuetă. Ar fi fost extrem de interesant să o comparăm cu rivalele ei de culoare galbena, verde, portocalie sau roşie, dar cine ştie poate putem să vă oferim un astfel de test anul care vine.
Yamaha YZ250F este un crosser foarte reuşit, cu care îţi vei putea îmbunătăţi timpii pe pistă. Nu face singur treabă, dar cu siguranţă te ajută să ţi-o faci pe a ta!

Expert în crosserele Yamaha
Începând din 2005, Ciprian Popescu (Dual Motors) a alergat la curse pe toate modelele Yamaha YZ250F aşa că este persoana cea mai în măsură să ne împărtăşească nişte impresii. “O mare evoluţie pentru acest model a avut locîn 2006, când s-a trecut de la cadrul tip leagăn din oţel la cadrul de aluminiu, un alt pas major a fost schimbarea geometrieri cadrului, de la 2009 la 2010, care a implicat centrul de greutate şi unghiul furcă, lucruri care se simt pe circuit. Altfel abordez săriturile, altfel intru în viraje, altă poziţie am acum pe motocicletă. Fiind un veteran, îmi aduc aminte de când pilotam vechile CZ-uri care te obligau la un stil de pilotaj ciudat, trebuia să stai mult pe spate, mai ales când săreai, faţa era foarte grea şi dacă aterizai pe ea, erai în cap. Asta era motocicleta, ăsta era stilul! Comparativ cu modelul anterior, motocicleta nu mai are cuplu doar jos şi sus, acum curba de cuplu e constantă. În puţine cazuri apuc să-i dau treapta cinci pentru a avea nevoie de acel cuplu, într-adevăr acest lucru ar fi deranjant la endurocros, dar se poate rezolva prin modificarea rapoartelor la pinioane. Personal, pentru nivelul meu, nu am de ce să umblu la motor, vreau doar ca până la începutul sezonului să-i fac un re-valving la furcă”.

Detalii fără cusur
Datorită noului design al cadrului, inginerii nu au mai fost siliţi să “împacheteze” rezervorul de 6,4 litri în jurul unui cadru tip grindă. Rezervorul este acum poziţionat între cele două lonjeroane, contribuind la un centru de greutate scăzut şi implicit la manevrabilitatea acestui model. Arcul amortizorului a fost coborât cu 30 de mm. Airbox-ul a fost proiectat pentru a se integra perfect în cadrul “bilateral beam”, iar tractul de admisie este drept pentru o mai bună “respiraţie” a motorului, care produce astfel mai multă putere. De menţionat şi ghidonul Pro-Taper reglabil în patru poziţii şi scăriţele late, care nu necesită înlocuirea cu unele after-market. O bilă albă şi pentru schimbătorul de pe YZ250F, care funcţionează ireproşabil.

Date tehnice declarate Yamaha YZ250F
Motor: 250 cmc, răcit cu lichid, patru timpi, DOHC, 5 supape din titan, cursă x alezaj 77 x 53,6 mm, raport de compresie 13.5:1, alimentare carburator Keihin FCR MX37, aprindere tip CDI, transmisie cu 5 trepe de viteză, ambreiaj umed multi-disc, transmisie finală prin lanţ. Saşiu: suspensie faţă, furcă inversată KYB, complet reglabilă, cursă 300 mm, spate, monoamortizor complet reglabil, cursă 310 mm. Frâne, faţă, disc 250 mm, spate, disc 245 mm. Cauciucuri: faţă, 80/100-21, spate, 100/90-19. Dimeniuni şi mase: L x l x h: 2168 x 825 x 1304 mm. Înălţime şa: 991 mm, ampatament 1473 mm, garda la sol 337 mm, greutatea cu plinurile făcute 102 kg, capacitate rezervor de carburant 6,7 litri, capacitate rezervor ulei 1,2 litri.
Date de contact: Dual Motors, Şoseaua Pipera 48, sect 2, Bucureşti, www.motociclete.com.ro,e-mail: info@motociclete.com.ro, telefon 0729.019.787. Preţ: 6.700 de euro plus TVA.

Yamaha YZ250F: Factorul “Wow” | DirtBikeZone.ro